Principiile psihoterapiei sistemice

Principiile psihoterapiei sistemice

Andrew Samuels, psihanalist jungian, spunea că: „ …psihologia în profunzime trebuie să se confrunte cu faptul că nu este posibil să-ți imaginezi o persoană separată de mediul său cultural, social, sex, etnie și, mai presus de toate, de contextul economic și ecologic.”

Toate interacţiunile omului cu „sistemele” din care face parte într-o formă sau altă îi influențează credinţele, atitudinile, comportamentele și tipul de relaționare sau de atașament. Chiar și un anumit sistem din care nu mai vrem să facem parte (de exemplu, un fost loc de muncă) ne poate influența, dacă am părăsit acel loc de muncă în condiții forțate sau nesănătoase.

Psihoterapia sistemică folosește metode și instrumente care ajută la creșterea, evoluția și maturizarea persoanei, care își recuperează puterea ca individ, dar își găsește și ordinea și locul în sistemele din care face parte (familia de origine, școală, grupul de prieteni, relația de cuplu/familia formată, societatea).

În momentul în care fluxul dintr-un anumit sistem este întrerupt brusc sau avem de-a face cu blocare, stagnare, o confuzie a sistemului, ne slăbesc puterea interioară și capacitatea de a ne concetra la evoluția personală.

Primul sistem din care facem parte: familia

Psihologii clinicieni au considerat că metafora „sistemului” descrie întocmai alcătuirea unei familii: este formată din părţi care alcătuiesc un întreg, acest întreg este mai mare decât o simplă sumă a părţilor, datorită reţelei complicate a relaţiilor care există între membrii familiei.

Familia, la rândul ei, face parte dintr‑un întreg sistem şi mai mare, de exemplu familia extinsă sau comunitatea, societatea, țara.

De exemplu, atunci când se întâmplă să avem un conflict care durează de mulți ani în familie sau o ceartă între frați în aceeași familie, această ”buclă” consumă energia celor implicați în conflict (chiar dacă aleg să nu mai comunice), dar și energia întregului sistem (familia se va preocupa să stingă acest confict sau să-l alimenteze).

Bineînțeles, apartenența la un sistem poate ajuta individul pe calea maturizării și evoluției, îl poate susține să-și acceseze propriul potențial și să contribuie prin resursele personale în sistem (de exemplu, alegerea unui loc de muncă care reflectă abilitățile individului și care răsplătește corect eforturile acestuia).

În general, modelul sistemic de relaționare pe care l-am învățat în familie se repetă și în mediul profesional în care ajungem să lucrăm.

Tocmai de aceea, psihoterapia sistemică are o abordare de ansamblu, holistică asupra tuturor sistemelor din care individul face parte.

Cui se adresează psihoterapia sistemică?

Metoda psihoterapiei sistemice se adresează tiparelor și dinamicii interacțiunilor dintre persoană-sistem (familia de origine, școală, grupul de prieteni, relația de cuplu/familia formată, societate).

Obiectivul psihoterapeutului este de a scoate la suprafață aceste dinamici relaționale, și pe parcursul terapiei, de a le schimba.

Metoda psihoterapiei sistemice contribuie la dezvoltarea unor noi moduri de relaționare și o structură sănătoasă ce promoveaza creșterea, maturizarea, responsabilizarea și satisface nevoia de apartenență a individului.

Care sunt beneficiile psihoterapiei sistemice?

  • relația de colaborare între client și psihoterapeut
  • focusul se face pe accesarea resurselor clientului
  • clientul participă activ la găsirea unor soluții
  • conștientizarea dinamicilor relaționale care se repetă
  • posibilitatea de schimbare a tiparelor de relaționare
  • (re)găsirea locului și satisfacerea nevoii de apartenență în sistem

Te invităm la Holistic Wellness la o sedință de psihoterapie sistemică ( de familie, de cuplu sau individuală) pentru a găsi echilibrul între dezvoltarea personală și apartenența la diverse sisteme!